azi imi strig tacerea, as vrea sa spun atatea...si totusi tac, imi e prea frica...
dar inauntru imi urla sufletul...nu pot sa-l ajut...de fapt nici nu stiu cum...daca am sa-l ranesc mai tare?
oare e lipsa de curaj sau realitatea care ma opreste?...nu stiu...probabil pendulez intre doua limite...
...dar am obosit...in capul meu se invart mereu aceleasi idei...nu le mai suport, insa nu le pot da drumul...nu vreau ravagii...nu, nu si iar nu...sunt dependenta de interzis...
Hello there,
RăspundețiȘtergereVorbesti adesea despre tacere. Crezi ca tacerea e cel mai bun lucru? Eu sunt un disperat pasiv.