Lies, lies...and again lies...

Ea: "Si ce faci in seara asta?...vreau sa ne vedem..."
El: "aaaa...stii...sunt cam obosit...stii bine ca am fost toata ziua ocupat...si eu vreau sa te vad...dar crede-ma..." cand de fapt poate el are chef sa iasa la o bere cu baietii sau pur si simplu nu are chef de ea...
Mereu gasim scuze pentru orice...evitam adevarul, s-ar putea sa-l raneasca pe celalalt...
Ea: "Stii...eu cred ca m-am indragostit, imi place mult de el, ma face sa-mi fie ok. Tu ce crezi?"
Prietena ei: "Pai e baiat simpatic...daca tie iti place...cred ca va potriviti." desi in mintea ei raspunsul era cu totul altul, nu il inghite...dar cum sa-i spuna adevarul...ea vede altfel lucrurile...i-ar strica toata fericirea.
Citeam o carte...autorul spunea ca minciuna este cea mai mare dovada de lasitate...cel mai rau lucru e sa ascundem adevarul fata de cei din jur...chiar daca doare.
Cand intrebi pe oricine..."ce urasti cel mai mult?"...cu siguranta printre raspunsuri va fi...minciuna. Asteptam de la ceilalti sa fie sinceri cu noi...cu toate ca stim foarte bine ca am face orice uneori pentru a evita sa ni se spuna cu sinceritate anumite lucruri...preferam sa fim mintiti...e mai usor.
Stii ce cred eu?...in primul rand ar trebui sa fim sincer cu noi insine...pentru a putea accepta sinceritatea celorlalti...dar suntem prea lasi...lumea nostra e plina de minciuni...
Te-ai gandit...de cate ori esti nevoit sa minti intr-o singura zi?

In oglinda...

...m-am trezit cam pe la zece astazi, de fapt cam asa ma trezesc de cand sunt in vacanta...primul lucru pe care il fac...ma uit in oglinda...dar azi am vazut un om rau in ea...mda...iar m-am ascuns in zambete false...si te-am ranit:(

hmmm...stau si ma gandesc...am facut din nou acelasi lucru josnic...desi...niciodata n-as mai fi vrut sa-l fac...

Tu te-ai intrebat vreodata de ce te ascunzi, sau de fapt de ce intri in viata altor oameni...cand pur si simplu ai nevoie doar de timp cu tine insuti?...poate stiu...sau nu...cautam ceea ce pierdusem...si ce pierdusem?...false iluzii...mda...si a durut...

...si acum ma gandesc...ce egoista sunt...nu fac numai eu parte din viata mea...dar totusi...trebuia sa trec peste...si cu ce pret?...acela pe care il stiam...

...yep, I blew it again...dar acum stiu...si iti spun si tie...orice ti s-ar intampla...ia-ti timp pentru tine, analizeaza, trage concluzii si nu implica alte persoane...

oooo da...as fi vrut sa sparg oglinda aia...hmmmm...dar ce vina ar fi avut ea?...ma reflecta asa cum sunt de fapt...

astazi imi pare rau...am facut la fel ca tine...insa tu?...

Increderea in noi....o masca sau realitatea?

Increderea in propria persoana...se spune ca este un factor de baza al personalitatii noastre si se formeaza o data cu stima de sine, inteligenta sau predispozitia de a invata din experienta.

De cele mai multe ori consideram ca o persoana are incredere in sine atunci cand isi sustine ferm pozitia sau punctul de vedere, nu se lasa influentat de ceilalti, care isi cere drepturile, isi pune in valoare calitatile si care ia un esec ca un lucru ce nu e definitiv.
Si chiar e asa?
De foarte multe ori increderea in noi e de fapt o forma de autoaparare, e o reactie ofensiva impotriva a tot ceea ce ne deranjeaza, a tot ceea ce ne face rau...deci o incredere falsa.
Si stii care e diferenta intre a avea cu adevarat incredere in tine si acea incredere falsa?
De obicei cei ce cred ca au incredere in propria persoana sunt mereu in defensiva...simt mereu o teama fata de ceilalti...sunt de fapt acele persoane care au intodeauna ceva de spus inainte sa li se dea replica...
Oamenii care au cu adevarat incredere in ei nu simt nevoia sa incalce teritoriul personal al celuilalt, sa-si impuna intr-un mod agresiv parerile sau dorintele...sunt acele persoane care actioneaza doar atunci cand trebuie fara a se impune.
Tu...te-ai gandit...ai cu adevarat incredere in tine...sau te ascunzi dupa o masca?