...

am realizat ca mi se opreste viata in loc uneori...si asta pentru ca refuz sa-i dau drumul...mare prostie...ma impiedic de lucruri care au importanta doar pentru mine si raman acolo...de ce?...nu stiu...desi sunt constienta...imi fac rau
uneori prefer durerea decat senzatia de nimic...dar STOP
cred ca uneori ajungem sa ne concentram prea mult asupra faptului ca ne doare ceva...simtim ca suntem raniti si atat...dar cauza?...nu incercam sa o eliminam...din contra o bandajam in speranta ca o sa mai treaca, dar cum ea e puternica rupe tot si iese din nou la suprafata...
atunci cand ne doare un dinte, nu dam vina pe durere ci o anumita problema a sanatatii dintelui, si nu trece doar cu un algocalmin, cautam repede un dentist pentru a elimina cauza...asa se intampla si atunci cand ne doare sufletul, problema e de fapt in mintea noastra, ceva nu e in regula cu o parte din ea...
suferinta vine dinauntru nostru...o producem noi si nu ceilalti, cred ca o data inteles lucrul asta...e primul pas spre vindecare
e important sa invatam din propriile greseli, din propriile suferinte, dar nu e necesar sa ne poticnim acolo...eu am facut-o si nu mi-a fost prea bine, dar mi-am gasit timp sa stau de vorba cu mine, sa inteleg ce mi se intampla de fapt, sa aflu unde e problema...am realizat ca totul porneste de la mine...daca eu nu ma opresc, nu o sa ma opreasca nimeni...am limite, iar daca depasesc cu mult granitele...cu greu gasesc calea inapoi
si nu e chiar usor...chestia asta functioneaza step by step...azi esti ok, maine cazi din nou...dar daca inveti sa nu mai dai vina pe cauze exterioare, incet, incet iti revii...si functioneaza...cu mult efort...dar sigur